EMI Chirea's video: M n stirea Sucevi a valoros reper n istoria artei universale

Dacă arhitectura Suceviţei nu este clasică, cu toată îmbinarea de elemente specific multor monumente mai vechi, cu un început de influenţă muntenească şi cu câteva inovatii, ea se încadrează totuşi armoinos şi firesc,în stilul şi viziunea specific arhitecturii religioase moldoveneşti, fiind astfel ultima verigă în lanţul neîntrerupt al realizărilor artistice ale Moldovei secolului al XVI-lea . Admirabil păstrată, tradiţională şi inovatoare, totodată, atât din punct de vedere al tematicii iconografice cât şi ca exprimare stilistică, pictura Suceviţei, operă a doi români, zugravii Ion şi fratele său Sofronie, luată în ansamblu, pare o carte de poveşti. Se povesteşte, că o femeie de prin partea locului s-a oferit să ajute la ridicarea mănăstirii, cărând cu al ei car tras de bivoli piatra necesară construcţiei, şi că a făcut această corvoadă timp de 30 de ani, fără întrerupere; nu se precizează motivul pentru care femeia îşi impusese o sarcină atât de aspră, ci doar dorinţa de a fi înmormîntată în biserică. Această cinstire nu i-a fost acordată, însă, pentru ca amintirea ei şi evlavia jertfei să nu se şteargă, I s-a pus pe turnul clopotniţei chipul cioplit în piatră. Ciudata figură cu trăsături aspre, sumare, ce poate fi vazută şi în zilele noastre deasupra unuia dintre masivele contraforturi. Paul Henry considera Mănăstirea Suceviţa “testamentul artei moldoveneşti din secolul al XVI-lea “ Pictura exterioară a Mănăstirii Suceviţa este cea mai bine păstrată din grupul bisericilor moldoveneşti cu pictura exterioară. Muzeul mănăstirii adăposteşte obiecte valoroase, broderii şi manuscrise din sec. XV-XVI. Suceviţa, ultimul mare monument al veacului al XVI-lea, reprezintă din plin spiritual epocii în care a fost înălţată. In O samă de cuvinte cronicarul Neculce povesteşte că “Ieremia Vodă au pus multă avere la mănăstirea Suceviţă într+un beci sub curţile domneşti. Iară dupa moartea lui vinit-au doamna cu ginerii ei din Ţara Leşască şi au luat ace avere toată, de s-au dus cu dânsa de au făcut oaste în Ţara Leşască şi au vinit în Moldova. Care stau tainele şi până astădzi deşarte, unde au fost ace avere” . (Ion Neculce – Letopiseţul ţării Moldovei) Zidurile puternice, cu turnuri de apărare, au fost ridicate nu numai împotriva duşmanilor din afară, a cetelor prădalnice, dar poate şi împotriva unui eventual atac din partea celor despre care însuşi voievodul spunea dintr-o scrisoare din 1601 către regale Poloniei că „...au început a striga în gura mare, înfruntând ordinele noastre şi declarând că nici într-un chip nu mai pot răbda şi suferi o nevoie atât de mare...” Pictura exterioară a bisericii din partea răsăriteană, in cele trei abside desfăşoară un singur dar uriaş ansamblu pictural, numit “Cinul”. Ansamblul este împărţit în şapte registre orizontale care ilustreză ierarhiile cereşti şi cele pământeşti: serafimii, îngerii, profeţii, apostolii, episcopii, martirii, pustinicii şi călugării. La extremitatea absidei, pe faţada sudică a bisericii se desfăşoară un alt mare ansamblu pictural care se numeşte „Arborele lui Ieseu” şi reprezintă simbolic genealogia fizică şi spirituală a lui Hristos – strămoşii şi toti cei care i-au proorocit venirea pe pământ. Pe faţada nordică, pe o mare suprafaţă se desfăşoară cel mai valoros ansamblu pictural exterior al Suceviţei, cunoscut sub numele de “Scara lui Ion Climax”, după numele celui care a povestit legenda scării cerurilor. Aceasta scenă reprezintă o veche credinţă populară, cum că sufletul după moarte trebuie să treacă prin mai multe vămi (vămile văzduhului), pentru a ajunge la judecătorul suprem. Această scară mai este numită “Scara cerurilor” sau “Scara virtuţilor” In muzeul mănăstirii se păstreză o capsulă de argint aurit cu părul Elisavetei, soţia lui Ieremia Movilă. În anul 1617 Elisaveta împreună cu al său fiu, Alexăndrel a fost prinsă de turci şi dusă în robie la Constantinopol, iar în semn de nemărginită durere, şi-a tăiat părul şi l-a trimis la Suceviţa. muzica video: Numai Tu Fecioara Sfanta, Maicutele de la Camarzani *Concediu 2020, imagini din arhiva personală *imagine și editare video: Emi Chirea